Oare!!!

       Eu nu ma pot impaca cu ideea ca avem trasat de la inceput un anumit drum si noi mergem pe el orbeste, fara initiative personale, fara nici o abatere, ca si cum am purta ochelari de cal. Ca pana si greselile pe care le facem au fost dinainte prevazute. Nimic nu-i nou, doar pare a fi asa pentru cel care traieste evenimentele, dar de fapt scenariul e deja scris de la cap la coada.

      Suntem aşa fragili, părem duri la exterior, părem rezistenţi, părem că suntem indestructibili, când de fapt nu este aşa, când de fapt ne frângem ca o frunză toamna, ca o trestie bătută de vânt. Nimic nu este ceea ce pare, la fel nici noi nu suntem ceea ce părem, totul poate dispărea la o singură bătaie de palme, la un singur pas greşit.
      Avem la exterior scutul acesta numit caracter care ne apără de tot ceea ce se afla în jurul nostru, iar la interior suntem moi şi sensibili, de aceea nimeni nu îşi arată adevărata “fata” a sentimentelor, de teamă să nu fie rănit. Suntem precum nişte scoici, cu cochilia tare la exterior dar interiorul este sensibil, diferenţa este că asemenea scoicilor, unele persoane fac “perle” spre deosebire de altele.

      Oare fiecare din noi ne-am gândit oare cât de fragili suntem, în fata naturii, în faţa morţii, în fata lucrurilor neprevăzute? Până la urmă nu suntem aşa cum credem noi, suntem altfel, nu ştiu cum exact, dar cu siguranţă nu suntem atât de superiori cum ne credem noi, nu suntem indestructibili, nu suntem imbatabili.

      Dacă stai să te gândeşti fiecare dintre noi se va duce la un moment dat, când îi va fi momentul, asta ne arată cât de fragili suntem. Pentru că nu ne putem controla viaţa în adevăratul sens al cuvântului, putem controla ceea ce vrem să facem cu viaţa noastră, dar nu ne putem controla viaţa propriu-zis. Orice fiinţă, orice lucru, orice persoană îşi găseşte sfârşitul la un moment dat, este doar o perioadă de timp până se întâmplă inevitabilul.